Alegerea sursei de apa

Mai mult decât oricare alt lichid, apa are capacitatea de a dizolva o gamã foarte largã de substanţe. Peste 50% din elementele chimice cunoscute au fost gãsite în apele râurilor, lacurilor, iazurilor, estuarelor, mãrilor, oceanelor, etc. şi este posibil ca urme ale multor alte substanţe sã fie conţinute de acestea.

Pentru a selecta, în mod obiectiv, sursa de apã care se potriveşte cel mai bine acestor sisteme, este necesarã cunoaşterea caracteristicilor unei surse “ideale” şi a stabilitãţii acestora în viitor.

In primul rând, sursa trebuie sã nu fie poluatã  cu substante organice, amoniu, metale grele (Hg, Pb, Cd, Zn, Cu) si mai ales bacterian. O sursã care îndeplineşte asemenea criterii trebuie investigatã şi în privinţa riscului de poluare punctiformã determinat de unitãţi de producţie din domeniile gospodãriei comunale, industriei metalurgice neferoase, zootehniei, industriei textile, etc.

Al doilea criteriu este mãrimea debitului, care trebuie sã asigure necesarul zilnic de apã proaspãtã din sistem pe durata estimatã de funcţionare a lui.

Existã şase surse de apã care sunt folosite pentru alimentarea acestor sisteme: izvoare, puţuri (fântîni), râuri (pârîuri, lacuri,iazuri, heleştee), ape pluviale, acviferul freatic, reţeaua publicã de apã potabilã. Fiecare din aceste surse prezintã avantaje şi dezavantaje care trebuiesc analizate cu discernãmânt înainte de a selecta sursa de apã. In general izvoarele şi puţurile sun considerate cele mai bune surse de apã pentru sistemele integrate deoarece prezintã cele mai puţine dezavantaje. Gazele dizolvate în aceste ape sunt în general dioxidul de carbon şi azotul, care pot fi eliminate mecanic, prin barbotare puternicã sau pulverizare în coloane de degazare. Clorul şi compuşii sãi folosiţi pentru dezinfectarea apei din reţeaua publicã sunt extrem de toxici pentru peşti. Aceste substanţe pot fi eliminate prin adãugarea tiosulfatului de sodiu şi filtrare biologicã. Daca sursa respectivã conţine metale grele, în special mercur şi plumb, sau pesticide, nu va fi utilizatã. In anumite circumstanţe toate sursele enumerate pot fi utilizate. Principalele avantaje şi dezavantaje ale acestor surse de apã sunt prezentate în tabelul 2.

Tabel 2. Avantajele şi dezavantajele surselor de apã

Majoritatea testelor de analizã a apei sunt simplu de efectuat, ieftine şi existã foarte multe laboratoare care pot face analiza parametrilor de calitate comuni. Existã în comerţ kituri cu care se poate determina concentraţia oxigenului, dioxidului de carbon, nitriţilor, nitraţilor, amoniacului, duritatea şi alcalinitatea. Determinarea completã a conţinutului de pesticide şi metale grele este costisitoare, dar de multe ori este suficientã analiza ţintitã atunci când se cunoaşte tipul de contaminare în zonã. Spre exemplu, în cazul unor izvoare existente în zone nisipoase în care se practicã agricultura intensivã, analizele vor viza prezenţa substanţelor chimice folosite în fertilizare si tratamente fitosanitare. In Tabelul 3 sunt prezentate valorile pentru calitatea apei acceptate în general în sistemele integrate.

Tabelul 3. Concentraţii ale substanţelor chimice în apã, admise în acvaculturã, în ppm

In concluzie, înainte de a construi un sistem aquaponics producãtorul va trebui sã verifice calitatea sursei de apã şi debitul pe care aceasta este capabilã sã-l furnizeze pe durata estimatã de funcţionare a sistemului.